Cât o „să trăiţi bine!”?

Sintagma „Să trăiţi bine!”, cu care ne-a aburit Traian Băsescu în fatidicul an, 2004, este menţinută în actualitate şi azi, la 7 ani (apocaliptici) de la înscăunarea celui mai mare preşedinte-jongler, pe care l-a avut România vreodată. Acest personaj de viitoare tristă amintire, a venit ca un vulpoi travestit în om, care a ştiut să ne mintă ca pe nişte copilaşi, să se facă crezut chiar şi de scepticii vremii, iar apoi să nu se ţină de cuvânt, cu nimic din ceea ce a promis. Mai mult decât atât, nu le-a lăsat nici cum au fost, a tăiat până l-a durut mâna, apoi s-a apucat iar de tăiat. Şi va tăia mereu. Iar dacă ar fi să mai candideze încă o dată peste trei ani, ar veni cu tot felul de miglişeli, şi aproape să fac pariu, că românul credul şi împăciuitor, l-ar înţelege şi l-ar vota. Când s-a chitit pe tăiat la pensii şi la salarii, pe disponibilizări masive, a dat nişte explicaţii, mare parte din ele, puerile, cu care totuşi au făcut pe mulţi să creadă că sunt oarecum, binevenite. La acea vreme, dădea asigurări că la jumătatea lui 2010, totul va reveni la normal. Apoi, a amânat pentru 2011, pentru ca acum să spună că nici măcar în 2012, nu se vor indexa pensiile sau salariile! Acest om a făcut şi pe dracu-n patru pentru a ne fenta ca naţiune, ajutat fiind şi de carisma nativă pe care o are, dar şi de şiretlicurile şi şmecheriile electorale pe care le-a asimilat. A fost văzut mai mereu în diferite ipostaze, ba râzând în hohote, ba plângând, ba dansând, ba devenind sobru, ba copleşit de durerile poporului, toate aceste faze fiind menite de a deruta bietul electorat, credul incurabil. Cine ştie ce „bombe” mai are pregătite şi pentru anul electoral care urmează, ştiut fiind faptul că vrea să-şi menţină şi rolul de prim-ministru, cu orice preţ. Ori pentru a forma un guvern care să nu mişte în front, trebuie să vină cu strategii mult mai altoite decât cele vechi. Ce va fi vom vedea, dacă îi va reuşi sau nu, vicleşugul pe care îl urzeşte. Dar până atunci putem pune şi noi cei mulţi, fireasca şi retorica întrebare: cât să (mai) trăiţi bine?