Deşertul din centrul Târgu-Jiului

Oricum ar fi fost făcut un centru de oraş, sau o amenajare peisagistică oriunde într-un oraş sau altul, tot se găsesc destui nemulţumiţi, ca să nu le spunem cârcotaşi, care să nu le convină ceva sau mai multe. Am să încerc la modul cel mai sincer, să pun pe tapet unele aspecte care nu sunt nişte constatări proprii, ci, nişte concluzii trase în urma dialogării cu mai mulţi cetăţeni. În Târgu-Jiu, prima mare greşeală, de altfel irecuperabilă, a fost dărâmarea centrului vechi al oraşului. Arhitectura veche a oraşului dacă nu s-ar fi demolat şi ar fi fost bine întreţinută, ar fi încântat azi privirile turiştilor şi deopotrivă ale localnicilor. Mari oraşe ale ţării, în special cele din Ardeal, şi-au păstrat vechile arhitecturi, intacte, cu toate că ameninţarea buldozerelor a fost mereu prin preajmă. La noi nu a fost să fie, decât pe alocuri, ceea ce întăreşte argumentul istoric, cum că în Valahia a fost dominaţie turcească, şi nu habsburgică. Atmosfera insuportabilă din oraş mai ales în vreme de caniculă, este generată deopotrivă de poluare şi de suprafeţele imense de betoane, atât pe orizontală, cât şi pe verticală. A trece pe vreme de caniculă prin centrul Târgu-Jiului, este un act de temeritate. Lipsa zonelor umbroase, temperatura degajată de pavaje şi de clădirile neizolate, te sufocă, pur şi simplu. Dacă mai ai cutezanţa să te aşezi pe o bancă, rişti să te trezeşti direct la spital. Nu vreau să aduc critici primarului Florin Cârciumaru, pentru că ar fi nedrept. El şi-a făcut datoria de edil, iar lucrurile se văd, iar electoratul „l-a taxat” ca atare, şi cred că-l va mai „taxa” de câte ori îşi va mai depune candidatura. Alţii sunt plătiţi ca să ţină cont de faptul că temperatura planetei este în continuă creştere, iar nişte pomi ornamentali mai numeroşi, înseamnă câteva grade mai puţin, şi mai înseamnă aer mult mai curat. Trecând însoţit de un ardelean, prin centrul oraşului, m-a întrebat ce-i cu groapa aia mare, acolo. Sincer, nu am ştiut ce să-i răspund, după cum nici în acest moment nu aş fi în stare să îl lămuresc. Când pe toată planeta, fiecare centimetru pătrat este folosit pentru spaţiu verde, la noi se umple pământul de betoane şi de pavele! Dacă nu ar fi obligaţi de mediu, ca spaţiul verde să fie component al peisagisticii, probabil oraşul ar arăta ca un veritabil deşert! Sunt convins că mult timp nu va mai trece şi centrul va fi demolat. Nu va rezista cât cel dinaintea lui. Nu are cum. Hai să facem un rămăşag, că viitorul centru va fi mai plin de verdeaţă, mai umbros, mai primitor, mai dătător de sănătate! Chiar dacă va mai fi schimbat cândva şi cumva, cel puţin, cetăţenii urbei de pe Jiu nu vor mai fi siliţi să suporte zgomotul pichamerelor, al utilajelor şi maşinăriilor de tot soiul, cât şi poluarea produsă de spargerea miilor de tone de betoane turnate sau aplicate fără discernământ.