Ziua de ieri

Scriu azi ceea ce trebuia să scriu ieri, pentru că am aşteptat să (re)văd luările de poziţie, declaraţiile şi comentariile diverselor personaje, în legătură cu importanţa zilei, dar şi cu atribuirea meritelor, unor personalităţi ale vremii, sau altora. Ca şi atunci, şi acum, părerile sunt împărţite, fiecare atribuind meritele cui îi convine. De fapt ce s-a întâmplat atunci, se întâmpla la fel, chiar dacă România ar fi fost condusă în acea zi de oricare dintre liderii vremii, indiferent dacă îl chema Maniu, Brătianu, sau Mihai. Putea să îl cheme Birlic, Tănase sau Ceauşescu, nu avea altă soluţie politico-militară, decât să întoarcă armele împotriva Germaniei naziste, atâta timp cât toate armatele aflate în conflict au făcut acelaşi lucru. Dacă nu, aveam soarta Germaniei, adică bombardamente la centimetru pătrat. Oricum, am ieşit destul de şifonaţi din război, plătindu-le pagube muscalilor, cu vârf şi îndesat, başca, adio tezaur! Dar dacă ne mai şi împotriveam la 23 August 1944, cine mai eram azi, dacă mai eram? Meritul care i se atribuie regelui de atunci, Mihai I de Hohenzollern, este acela că el, practic, a întors armele împotriva ţării sale. Dar tânărul rege nu a avut încotro. Mai multe ar fi putut să facă, tatăl său, Carol al II-lea, care în loc să se ocupe de femei, putea să facă lobby pe lângă cancelaria de la Berlin, pentru România, iar atunci, pactul Ribbentrop – Molotov, putea să nu aibă acele teribile conotaţii pentru ţara noastră, prin pierderea Basarabiei şi a nordului Bucovinei. După alungarea regelui Mihai, până în 1989, comuniştii şi-au însuşit acel merit de la 23 August 1944, declarând acea zi, ca fiind Ziua Naţională a României, intitulată „Ziua Insurecţiei Armate Antifasciste şi Antiimperialiste, sub Conducerea Partidului Comunist Român”. Ce e drept, în perioada sus amintită, ziua naţională era sărbătorită mult mai frumos, cu mare fast, paradele militare, dar şi cele ale muncitorilor, pionierilor sau uteciştilor, erau destul de savurate de către publicul larg. De asemenea, cu ocazia acelei zile, erau organizate sărbători câmpeneşti, iar printre oamenii veniţi să se distreze, parcă nu mişunau atâţia trepăduşi, precum şi palavragii politici, care să se împăuneze în garanţi de viitor, şi care să strice buna dispoziţie a oamenilor veniţi la orice sărbătoare câmpenească, ori pe unde s-ar ţine ea.