Democraţia locală după 20 de ani

În ianuarie 1992, multitudinea de partide politice intrate în parlament pentru pregătirea constituţiei României au propus locuitorilor din comunele şi oraşele Gorjului alegerea primelor instituţii administrative, locale a primilor primari şi a primului Consiliu Judeţean, într-o campanie electorală incendiară în care au contat oamenii, nu partidele politice. Populaţia era foarte interesată de numele aleşilor trecuţi pe liste deoarece atunci şi numai atunci a funcţionat fără rezerve mecanismul promovării valorilor. Gruparea acestor valori pe nişte liste electorale a fost regizată de activiştii de partid, care atunci s-au temut de capacitatea de judecată a mulţimilor chemate în faţa urnelor, candidaţii trebuiau să aibă cât mai multe calităţi şi cât mai puţine elemente de contestaţie publică. Candidaţii pentru funcţiile de primar au fost obligaţi să treacă prin două tururi de scrutin, populaţia având dreptul să aleagă între primii doi clasaţi în cel de-al doilea tur de scrutin. Ce s-a întâmplat de atunci până acum poate fi socotit un declin al democraţiei, deoarece partidele politice la guvernare au adoptat legi prin care să limiteze dreptul consilierilor de a părăsi formaţiunea politică pe listele căreia au fost aleşi, alternativa fiind eliminarea curajoşilor şi promovarea obedienţilor. Cu o majoritate sigură primarii au devenit între timp mici dictatori locali, care sfidează legislaţia naţională şi legile care reglementează administrarea domeniului public şi privat. Pierderile locale sunt uriaşe, prima dintre ele fiind pierderea încrederii populaţiei în democraţia însăşi, pentru că în multe localităţi primarii taie şi spânzură fără frică de Dumnezeu, într-o continuă fugă după voturi, promovând şi servind clientelismul politic în sus şi în jos. Prefectul anului 1992, actualul senator Toni Mihail Greblă, avertiza încă de atunci asupra pericolului deteriorării democraţiei, dar şi a efectelor participării consilierilor aleşi la decizia administrativă locală. Dezbaterile din plenul şedinţelor de consiliu ale primei legislaturi locale au fost înlocuite cu un exerciţiu formal, generat de pericolul tăierii capetelor celor care ar vota contra unei hotărâri iniţiate de primar sau de puterea locală. Paradoxurile democraţiei converg către situaţii limită în care puterea locală poate aparţine opoziţiei naţionale şi se poate comporta ca o administraţie stat în stat în funcţie de aşa zisul curaj al primarilor, care de multe ori nu este decât o sfidare a legislaţiei statului de drept. Nici statul nu este foarte ferm întrucât nu urmăreşte stricto sensul aplicarea prevederilor legislaţiei care a devenit deja foarte stufoasă, şi nici nu ia măsurile pe care aceasta le prevede în funcţie de rezultatele controalelor coordonate prin lege la primării. În Gorj au existat şi există primari şi consilieri care plătesc încălcările legii, dar există şi numeroase asemenea personaje politice protejate în virtutea unor interese, de cele mai multe ori băneşti. După 20 de ani de democraţie anul acesta alegerile vor fi comasate, însă nu există nici un pericol în ceea ce priveşte garantarea reprezentativităţii în campanie şi la alegeri. Pericolul vine din alianţele incolore, care amestecă stânga cu dreapta, şi care distrug în fapt partidele politice şi reduc posibilitatea alegătorilor de a alege între o platformă şi alta pentru că nu toţi românii au interesul să lupte împotriva lui Traian Băsescu. Soarta lor se poate schimba dacă viitorii aleşi vor fi oneşti şi nu vor veni în politică doar ca să se pricopsească personal sau să-şi apere clanurile care îi susţin. Eu cred că prin comasare populaţia va fi supusă unui adevărat exerciţiu de alegere a oamenilor politici pentru că s-au împuţinat cei care nu ştiu să citească şi cei care pot fi fraieriţi cu promisiuni. Comasarea nu-i sperie decât pe cei slabi, nesiguri şi cu bube în cap pentru că alegătorul, mai ales cel care aparţine generaţiei tinere, s-a săturat de politica de bon-ton a bătrânilor taciturni şi cuminţi care jelesc zilele epocii de aur. Este momentul ca isteria să se încheie şi ca adevăraţii lideri politici să-şi asume un exerciţiu transparent şi o administraţie locală fără favoritisme şi manipulări pentru că, dacă tot ne lăudăm că suntem în Europa trebuie să învăţăm şi civilizaţia democraţiei, pentru a putea beneficia de progres şi de recunoaştere internaţională. Altfel vom rămâne la discreţia unor clanuri, care vor căuta mereu un Gică Contra pentru a avea un motiv oarecare de atac.