Linişte pentru popor

Nu putem cere unei naţiuni întregi să fie de aceiaşi părere cu o majoritate politică sau cu o minoritate etnică. Nu avem cum să cerem acestui popor să renunţe la sentimentalism, naivitate şi speranţă şi să nu greşească în opţiunile sale. Unii dintre noi aleg să rişte, alţii aleg să fie comozi şi acceptă ce li se impune. Unii acceptă tacit să sufere privaţiuni de tot felul, alţii se răzvrătesc cu orice preţ. Toate aceste lucruri se întâmplă datorită caracterului unic şi individual al fiecărei persoane. Din nefericire în ultimii 20 de ani acestui popor i s-au servit, la pachet, cele mai grave molime sociale şi în plus nici reprezentanţii săi politici nu au avut generozitatea necesară răsplătirii încrederii iniţiale a mulţimii, pe timpul unui mandat electoral. De fapt nu am avut lideri ci doar personaje politice aleatorii care s-au mulţumit cu importanţa proprie şi nu s-au implicat în rezolvarea problemelor noii construcţii sociale din ţară. Starea naţiunii din ceste momente este una confuză pentru că poporul nu ştie unde va ajunge, iar politicienii nu ştiu să-l conducă. Societatea este bântuită de o teroare post dictatorială difuză, amplificată de sărăcie, de lipsa de speranţă, de inechitatea şanselor şi cel mai dificil de o stare precară de sănătate şi instruire. În faţa acestei stări aproape catastrofale, luptele pentru putere devin dramatice şi amplifică teama poporului că se poate ajunge la mişcări de stradă. Desigur există numeroşi indivizi care ar dori escaladarea neliniştii românilor deoarece în mintea lor nu există decât o altă ordine, o înavuţire rapidă şi o importanţă dobândită din mersul evenimentelor. Ei sunt cei care duc discordia acolo unde mai există colective de lucru. Este adevărat că această situaţie a fost declanşată de toată elita conducătoare a ţării din aceste momente, elită care s-a şi descalificat public. Oficial mai sunt câteva luni până la alegerile parlamentare, ultima sesiune a acestei garnituri politice, orientându-se probabil pentru păstrarea mandatelor de parlamentar ale tuturor celor care au fost aleşi în 2008. Votul uninominal este impropriu logicii de partid şi este instrumentul care a declanşat instabilitatea naţională. Nimeni şi nimic nu poate schimba acum formula electorală, pentru că în puţinul timp care a rămas constituţia nu poate fi modificată iar gafele făcute la revizuirea ei ne vor mai urmări încă patru ani. Pentru ca poporul să aibă linişte politicienii trebuie să redevină rezonabili şi nu trateze mulţimile ca pe un apendice şi să le împingă într-o stare de discordie continuă, ceea ce este aproape imposibil.