Patronii, „bieţii” patroni!

Limitându-mă doar la competiţiile din continentul european, pot spune fără teama de a greşi, că o harababură mai mare ca în campionatul Ligii lu’ Mitică, nu există în nicio ţară. Fie ea membră e Uniunii Europene, sau nu. Se disting aici, trei părţi veşnic incriminate, ce-i drept, uneori pe bună dreptate, şi anume: Federaţia Română de Fotbal (FRF), Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) şi Comisia Centrală a Arbitrilor (CCA). Animatorii scandalurilor sunt de fiecare dată patronii cluburilor, care motivează că bagă bani în fotbal, iar cele trei instituţii îşi bat joc de munca şi de banii lor. Cluburi precum Pandurii Târgu Jiu, sau Gaz Metan Mediaş, nu se prea aud făcând scandal. Explicaţia ar fi că acele cluburi primesc bani de la stat, şi nu din teşcherelele patronilor. Ca o primă observaţie, patronii respectivi au dreptate, fiindcă investesc sume enorme pentru a menţine cluburile respective în primul eşalon fotbalistic, iar nişte arbitrii, mai mult sau mai puţin, rău intenţionaţi, dirijaţi sau nedirijaţi, îşi bat joc de banii patronilor şi de munca fotbaliştilor. Dacă se greşeşte în favoarea lor, greşeala este omenească, dacă se greşeşte invers, este rea intenţie. Aceleaşi referiri şi acuze se fac la adresa comisiilor ce funcţionează în cadrul FRF, dar mai în principal şi mai direct, la adresa comisiilor din cadrul LPF. Nu contestă nimeni trucarea unor meciuri, cu ajutorul arbitrilor, lucru constatat în mod oficial, cu ajutorul organelor şi instituţiilor competente, dar şi exagerările patronilor sunt uneori aberante. Prea multă suspiciune, din orice şi la orice. Sunt cazuri în care finanţatorii nemaiavând motive de hărţuială cu instituţiile sus amintite, fac scandal în propria ogradă, aici fiind foarte edificatoare exemplele lui Gigi Becali şi Ion Niculae. Primul schimbă antrenorii pe bandă rulantă, cel de-al doilea, îşi alungă antrenorul, după o singură înfrângere, din zece meciuri! Un alt tip de patron, este în persoana lui Arpad Paszkany, de la CFR Cluj, care a tăcut mâlc, referitor la arbitrii, atunci când câştiga trofee în serie, avantajat de arbitrii, fără a comenta vreodată, ceva, iar acum când „protectorii” au intrat la răcoare, ţipă cât îl ţine gura, în tandem cu preşedintele, Iuliu Mureşan. Un alt profil de patron, plecat de la coada vacii, este Adrian Mititelu. S-a dat şmecher peste tot şi în toate, s-a certat cu toţi şi peste tot, până s-a trezit în afara fenomenului, cu echipă cu tot. În fotbal, adevărul este întotdeauna, undeva la mijloc. Patronii s-au învăţat să se dea în spectacol, la televizor. De când se termină meciul, până la următorul, n-o mai termină cu gura mare, pe la posturile de televiziune, de specialitate. Acuze în stânga şi în dreapta. Când sunt favorizaţi, (mai ales, aranjat), tac. Tac sau motivează că aşa-i în fotbal. Sunt tari în gură, pentru că au intrat în fotbal, cu planul de a se căpătui. Cinstit, sau nu. Asta nu le poate ieşi la toţi. E imposibil. Alţii au intrat cu planul de a spăla ceva bani. Sau mai mulţi. Şi … le-a ieşit!