Municipiul Motru nu a existat. A existat cândva, pe malul stâng al Motrului un moment magnific, despre care foarte puţină lume mai poate povesti. A fost momentul în care s-au început exploatările miniere de subteran. În acei ani s-au construit primele colonii muncitoreşti la Însurăţei şi Horăşti. Astăzi din cele patru blocuri doar două mai sunt locuite, însă, şi aşa foarte puţini locatari îşi amintesc de primii mineri. Toate aceste povestiri, dar şi multe altele sunt spuse de Ion Burlan, tatăl directorului SNLO, Daniel Burlan, omul care practic a pus „cărămida de temelie” pentru municipiul Motru.
Atunci angajaţii din comunele limitrofe străbăteau kilometri întregi, pe jos, la lumina lămpilor de carbit pentru a răspunde prezent, la apelul de dimineaţă. În anul 1963 s-a pus piatra de temelie a unei noi localităţi, care avea să devină oraş trei ani mai târziu, având primăria pe o scară de bloc, foarte multe alei, trandafiri şi plute, pentru cele câteva blocuri construite anume pentru mineri. Acela a fost momentul magnific al apariţiei municipiului Motru.
Rătăcitori în căutarea rădăcinilor
Deşi are în componenţă şapte sate cu gospodării, a căror vechime depăşeşte în mai multe cazuri 100 de ani, o parte din obiectivele în jurul cărora s-a scris istoria devin rând pe râd amintire. Luăm în calcul bisericile, şcolile centenare de la Roşiuţa şi Ploştina, sediile unor foste întreprinderi miniere, unele clădiri ale administraţiei care mai există doar ca patrimoniu. Populaţia care a venit aici, în urmă cu cinzeci de ani s-a aşezat în oraş. O parte a celor veniţi s-au retras spre locurile natale după disponibilizări, începând cu anul 1997. Alţii au rămas şi în ciuda faptului că mineritul mai dăinuie urbea, devine uşor-uşor conglomerat al pensionarilor, al căror număr depăşeşte 6.000 de persoane. Cam tot atâţia salariaţi în domeniul de stat şi cel privat se zbat pentru a coexista într-un oraş cu servicii scumpe, despre al cărui viitor nimeni nu are curajul să se exprime cu certitudine. Într-un asemenea furnicar l-am întâlnit pe Ion Burlan, un personaj care pe 9 iulie 2011 a împlinit 80 de ani şi care a venit în Motru de la Baia de Aramă pe 1 ianuarie 1967, acum 45 de ani. El este tatăl directorului general al SNLO Dan Burlan. Nenea Nucă, aşa cum îl ştiu mai toţi oamenii nu a lucrat niciodată în minerit ci vreme de 38 de ani a fost un fel de stăpân al banilor, pentru că a fost casierul central al OCL Motru din care s-au născut imediat după revoluţie două unităţi SC ALMA SA şi SC METEX SA Motru.
Amintirile unui octogenar
Ion Burlan spune că apelativul Nucă i-a fost pus de mama sa, deoarece copil fiind, dispărea mereu de acasă şi putea fi găsit întotdeauna la nucul vecinilor din Baia De Aramă, de la gheţărie. „Au fost vremuri şi mai grele ca cele de astăzi. În copilărie ne-au lipsit multe şi de aceea pentru mulţi dintre noi fructele erau mici bucurii. Mama mă găsea întotdeauna la nucul vecinilor şi mă striga nucă şi aşa mi-a rămas numele”, a spus Ion Burlan. Din 1992 Ion Burlan este pensionar. Cu toate acestea amintirile despre etapele de dezvoltare ale municipiului, despre şcoala copiilor săi, despre greva din 1981 şi despre mersul politicii sunt foarte vii. „Când am venit în Motru, Dan avea doi ani. Am văzut cum s-a integrat la şcoală şi dacă nu a putut rezista la liceul militar a venit şi a învăţat în Motru, unde există o şcoală de mare valoare, slujită de profesori de calitate. Nu pot uita nici anii în care mineritul trimitea delegaţi în toată ţara, ca să îşi dezvolte capacitatea de producţie. Noii veniţi, cei mai mulţi tineri şi necalificţi primeau casă, masă şi bani până la angajare, după care erau calificaţi. Mulţi dintre ei au rămas aici”, a adăugat tatăl directorului general al SNLO. Bătrânul Nucă Burlan şi-a adus aminte despre greva minerilor din 1981, despre primii ani ai lui Dan Burlan, venit inginer miner la cariera Lupoaia, despre greutăţile pe care le-a avut în facultate, datorită prieteniei cu studenţii străini, dar şi despre profunzimea şi corectitudinea celui care se află la al doilea mandat în fruntea SNLO. A mai amintit tangenţial despre nepotul său, student la teatru, despre cei trei nepoţi dăruiţi de fiica sa, toţi trei cu studii superioare şi despre gesturi pe care Dan Burlan le-a făcut pentru Motru. „Dan este un om corect şi indiferent ce ar spune alţii, motrenii trebuie să ştie că ne-a fost cald, deoarece el a rezolvat întotdeauna problema cărbunelui pentru Centrala Termică, că ne-a sprijinit în probleme delicate şi că nu ar putea înşela pe nimeni. Copilul meu vine şi pleacă la serviciu din casa lui, acolo unde am pus umărul toţi şi este justificat ultimul leu. Mă duc în biserică şi mă uit la cel mai frumos candelabru din Oltenia adus aici cu contribuţia esenţială a lui Danuţ”. Am vrut să-l mai ispitesc în legătură cu oraşul dar mi-a spus „altă dată”, pentru că ochii săi luminoşi se umpluseră de lacrimi.
