„Când abordăm problema sistemului de învăţământ trebuie să ne clarificam, cât reprezintă şcoala din viaţa unui om şi dacă facem arta pentru artă sau arta cu tendinţă. Facem şcoală să avem nişte diplome care să ne dea nişte drepturi şi un statut social aparte sau facem şcoală să ne pregătim pentru lupta vieţii, lupta, care ea însuşi reprezintă cea mai mare parte a şcolii? Un calcul simplu arată că timpul petrecut în grădiniţă, şcoală şi facultate reprezintă cca 4% din timpul vieţii unui om (fără somn). E relevant, nu? Aşadar, într-o şcoală normală e timp doar să învăţăm bine, chiar foarte bine „alfabetul şi cifrele vieţii (cultura generala), care să ne permită să înţelegem problemele care apar pe acest câmp de luptă, în care poţi primi atac frontal sau pe la spate. Nu pot să spun ce trebuie făcut pentru ca şcoala să predea societăţii oameni capabili de a continua tradiţia, bunăstarea, progresul şi civilizaţia, pot spune câteva incompatibilităţi între şcoală şi viaţă din România. Programa de învăţământ nu dezvoltă spiritul inventiv şi deprinderea de a munci, cu caracter practic (nu teoretic şi abstract pe care nu-l înţeleg nici dascălii uneori), pentru segmentele vitale ale vieţii. Dascălii nu mai sunt cointeresaţi nici moral, cu atât mai mult material, pentru a presta un serviciu cu suflet şi profesionalism. Autoritatea dascălilor în faţa elevilor este subminată de drepturile falsei democraţii şi a fenomenului de corupţie, care a atins cote inimaginabile. Elevii şi studenţii nu mai sunt interesaţi şi angrenaţi într-o competiţie corectă pentru a se pregăti pentru viaţă, ci pentru a obţine o diplomă pe căi oculte: (copiere, cumpărare, ameninţare, trafic de influenţă, etc ). Într-o societate în care ordinea şi disciplina sunt ignorate, şcoala se luptă cu morile de vânt. Pentru ca şcoala să poată practica o artă cu tendinţă, trebuie să se implice toate instituţiile statului de drept, întreaga societate. În condiţiile actuale, dascălii sunt bulversaţi, iar şcoala este debusolată de starea de spirit a tuturor românilor. E cel mai greu test la care am fost supus”, Nicu Bercea
„Calitatea învăţământului de la noi lasă de dorit. Sunt elevi care învaţă, încă, în condiţii deplorabile, ca în evul mediu. Sunt elevi care fac nu ştiu câţi kilometri până la şcoală, pentru că vor să înveţe şi să devină oameni. Oare societatea nu vede efortul acestor copii care se zbat practic pentru viitorul lor”, anonim
