Elevii din Motru împreună cu cei din Valea Mănăstirii, angrenaţi într-un proiect excepţional, care le pune la „lucru” intelectul, creează minuni. Cot la cot cu profesorul coordonator, elevii învaţă să facă jurnalism „ca la carte”, o meserie, uneori practicată de oameni care nu cunosc termenul de realitate şi informaţie corectă. Cititorii cotidianului „Impact în Gorj” se pot delecta, în cele ce urmează, cu „relatările” micuţilor, relatări care sunt inserate în partea practică a cursului de comunicare şi media.
Poate vă întrebaţi de ce am ales să inserăm în paginile cotidianului nostru „munca” acestor elevi? Pentru că stimularea lor contează, pentru că vrem ca jurnalismul să fie unul de calitate, făcut de oameni de calitate, care să prezinte informaţie în cea mai pură formă şi cea mai corectă, imparţială, şlefuită şi abordată, din toate unghiurile. Şi pentru că jurnalismul şi arta scrisului îşi pun bazele şi în imaginaţie, pentru noi contează să vedem viziunea unui copil asupra acestui aspect.
Jogging-ul
„Într-o frumoasă după-amiază de sfârit de toamnă, când frigul începuse să-şi facă prezenţa, am hotărât să fac puţină mişcare. M-am îmbrăcat în trening cu bluză şi glugă, m-am încălţat cu teneşi închişi la culoare şi am luat în spate un mini-sac. Am plecat să fac o şedinţă de jogging şi să alerg la marginea oraşului pe o potecă paralelă cu malul râului Motru. Deoarece era mai frig, mi-am pus gluga pe şi am început să alerg cu paşi mici, în ritm uşor de încălzire. Apoi am mărit ritmul de alergat şi m-am îndepărtat de oraş. Fugeam, fiind cufundată în gândurile mele, lăsând aerul curat al serii să-mi mângâie faţa şi să-mi spele o parte din gândurile care trebuiau lămurite. La un moment dat am simţit cum din urmă câteva umbre încercau să mă ajungă. M-am gândit să sunt şi alţi amatori de jogging. Nedorind să mă întreacă, am mărit pasul. Degeaba, umbrele alergau după mine, mai repede. Inima mea a început să o ia razna! Eram singură, departe de oraş, uşor transpirată de efort şi vulnerabilă. Deodată am observat că de mine se apropiau doi bărbaţi solizi şi o voce fermă s-a auzit: Stai pe loc! Am stat! Am încremenit. Înţepenisem de frică. Un bărbat a rostit: Poliţia! Celălalt mi-a spus prezintă-mi buletinul! I-am răspuns că fac jogging fără buletin. M-au luat pe sus de mâini. Am ajuns la maşina Poliţiei care era cu girofarurile aprinse. M-au înghesuit pe bancheta din spate. Eram presată ca o felie de salam între două chifle. Am ajuns la Poliţie. Un ofiţer m-a întrebat: cum mă cheamă, câţi ani am, unde locuiesc şi de ce fugeam ? I-am răspuns la toate întrebările. M-a întrebat ce am în mini-sac. I-am răspuns că am o sticlă cu apă plată şi un prosop. M-a pus să golesc mini-sacul. Dintr-o dată ofiţerul a devenit amabil şi mi-a dat mobilul său pentru a o chema pe mama să mă ia acasă. Apoi mi-a spus că urmărea o persoană care furase şi care reuşise să se ascundă. Corespundeam cu portretul robot al persoanei căutate. Aşa că finish-ul cursei mele de jogging s-a terminat la Poliţie, happy-end”, povesteşte Geta Vasile.
No name
Se întâmplă în viaţă să iubeşti, dar să fii rănit…Îţi iei viaţa de la capăt, vrei să uiţi totul, dar amintirile rămân mereu în inima ta şoptindu-ţi că iubirea este cel mai frumos lucru, dar care te poate condamna la suferinţă. Acum este târziu să mai adaug ceva la tot ce a fost…frumos. Sau după atâtea amintiri, atâtea gânduri frumoase, atâtea clipe minunate, într-un timp aşa de scurt, încât mi-a amintit gândul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre nori… clipe pe care nu am cum să le uit vreodată. Mă întreb mereu acelaşi lucru: de ce te-am întâlnit? De ce a trebuit să vii în viaţa mea şi să îmi pătrunzi adânc în suflet ? De ce sufletul de multe ori şi-l ia tocmai acela care nu are nevoie de el? Oare există dragoste absolută ? sau „ochii care nu se văd se uită?”. Când îmi amintesc clipele petrecute împreună îmi vine să mor de dorul lor. A fost un vis aproape împlinit. M-am lăsat purtată pe aripile amintirilor, ca să retrăiesc încă o dată clipa noastră. Nu voi uita primul sărut, nu voi uita clipele în care ne strângeam în braţe şi simţeam cum îţi bate inima…Visam că te am aproape, dar visul meu s-a spulberat. Nu credeam că ultimul sărut va fi atât de plin de suferinţă. Îmi apare în gând imaginea ta… apari ca un înger. Te uiţi la mine cu blândeţe, îmi zâmbeşti ca atunci… apoi dispari. O singură dată în viaţă găseşti dragostea adevărată…doar dacă ai noroc…
Când am scris aceste rânduri mâna mea a scris după dictarea sufletului, căci ochii mei nu au mai văzut…au fost plini de lacrimi, iar inima mea mai avea puţin şi aproape înceta să bată…Fiecare lacrimă care a alunecat pe obrazul meu, a fost o picătură din dragostea enormă pe care ţi-am purtat-o. Am încercat să scap de ea, dar ea a rămas în sufletul meu. Vreau să-ţi spun că ţi-am scris o scrisoare cu picături de lacrimi din sufletul meu, iar cu vântul ţi-am şoptit-o. Am chemat vântul şi i-am spus să te mângâie pentru că eu nu mai pot…Când simţi o adiere de vânt să ştii că eu am trimis-o. Am trimis-o de dorul tău, ca să ştii că eu încă mă mai gândesc la tine. Într-o zi o picătură de ploaie sau un fulg de nea îţi va atinge uşor obrazul…nu-l alunga pentru că acela sunt eu. Atingându-te, mângâindu-te şi şoptindu-ţi cât de mult te-am iubit… ochii noştri erau plini de lacrimi pentru a mai putea privi. Rămân lacrimi grele şi sărate, rămân nopţi nedormite şi clipe nedorite, rămân întrebări fără răspuns, rămâne gândul că poate într-o zi se va schimba ceva. De aceea, să nu încetăm niciodată să credem în iubire… De ce crezi că iubirea-i un joc ? De ce crezi că iubirea nu doare ? N-a fost iubire, a fost un joc. N-ai iubit…iubirea doare. Dar nu uita… că întotdeauna cineva acolo pentru tine…şi oricât de mult am suferit…mâine este iarăşi o zi…o zi plină de suferinţă şi lipsită de iubire”, scrie Ştefania Baicu.
Centrul de instruire CEPECA Consulting Center Bucureşti împreună cu SNLO, Uniunea Sindicală Oltenia și Primăria Motru au lansat o acțiune importantă în municipiul Motru și anume Cursul de comunicare & lucru în echipe, adresat elevilor premianţi ai claselor VI, VII, VIII-a din Şcoala Nr. 1 din Motru și şcoala din comuna Valea Mânăstirii. Nu mai puţin de 32 de elevi au fost înscrişi la acest curs şi vor colabora, conform spuselor organizatorilor cu o echipă de instruire modernă. Dealtfel, tot în cadrul cursurilor, vor învăţa după standardele europene şi USA, vor participa activ pentru a crea o atmosferă destinsă, vor realiza un proiect real de angajare la firme private şi vor fi ajutați să obţină diplome de absolvire acreditată de MEC, care îi vor certifica în una din meseriile viitorului și anume: reporter media (TV, Radio, Presa, Show), specialist în comunicare, agent de marketing şi vânzări, Public Relation Officer (ofiţer de relaţii cu publicul) Full Suplier of General Manager (suplinitor al directorului general). De menţionat este faptul că lecţiile au un caracter practic, fiind focusate pe talentele native ale fiecărui elev şi sunt susţinute de lectori din institute de învăţământ superior, cu practică pedagogică europeană de tip After School.
