În Oltenia, Sărbătoarea Paștelui este respectată, încă, cu sfințenie, în special în zona rurală păstrându-se obiceiurile din străbuni.
În Sâmbăta Mare, femeile se dedică pregătirilor culinare pentru masa festivă. Hainele noi, aduse special pentru această ocazie, sunt așezate cu grijă, pregătite pentru a fi purtate la biserica, în drum spre rude sau la horele satului.
În vremurile când cămășile și hainele erau lucrate manual, atenția pentru detalii era de neegalat. De Paște, o cămașă albă din in, fin cusută cu motive și culori vibrante, era considerată un simbol al tradiției.
Spre seară, gospodinele pregăteau cu grijă coșurile pentru a fi duse la biserică pentru sfințire. În fiecare coș erau așezate elemente simbolice: un ștergar curat țesut, o lumânare, ouă înroșite, pască, cozonac, slănină, zahăr, sare și o ramură de busuioc. Aceste obiecte, odată sfințite, deveneau o formă de protecție și leac.
După slujba de înviere, oamenii se întorceau acasă cu lumânările aprinse, binecuvântând locuințele și membrii familiei. Lumânările erau păstrate pentru momente de necaz sau boală, iar produsele sfințite erau considerate a fi aducătoare de noroc și sănătate pentru întregul an.
Într-o altă notă, tradițiile și superstițiile de Paște sunt încă păstrate cu sfințenie. Dormitul în ziua de Paști este privit cu reticență, fiind asociat cu ghinionul și pierderea belșugului. Consumul primului ou de Paște este considerat un ritual al sănătății, iar ciocnirea ouălor poate avea chiar conotații spirituale, promițând întâlniri dincolo de lumea aceasta.
De la păstrarea oului roșu pentru noroc, la obiceiul de a așeza un fragment de fier sub pragul casei pentru protecție, tradițiile de Paște în Oltenia transcend simpla sărbătoare, devenind povești vii și învățăminte pentru viața de zi cu zi. Și în prezent, Paștele este celebrat cu sfințenie, chiar și în mediul urban, în Oltenia. Roșirea ouălor, mersul la slujba de Inviere și masa în familie rămân elementele speciale ale sărbătorii.
