Fenomenul birocratic e o ciumă, un flagel,
E parazitul de care nu scapă lumea de el.
În loc să se subţieze, sistematic se extinde,
Rădăcinile-i babane se întind pe cât cuprinde.
Seva lor alimentează viesparul de dinafar’,
Inoculându-i în trup un efect parazitar.
Ce e drept, unii muncesc, s-o lămurim la-nceput,
Însă alţii hibernează, dorm pe ei până se-mput.
Cred c-ar mirosi a hoituri de atâta lenevire,
După cum îşi fac programul hibernând aşa-n neştire …
Dar noroc că sună ceasul să se-ndrepte spre cuibar,
Iar a doua zi, la matcă, să se aciueze iar.
Care-s ceva „mai activi” se ocupă de cafele,
De primit ceva atenţii, de primit ceva lovele …
Erosu-i la el acasă, se poartă la „mare şlem”
De aia se mai primeşte sânge tânăr, în sistem.
Cum vă spuneam, adormiţii trag tare la sforăit,
Iar „activii” intră-n roluri, cel puţin la … jumulit.
De la calfă la director, de la breton la chelie,
Ori se plimbă, ori adorm, ori „o frig” la meserie!
Birocratu’ e ş-al dracu’, se vrea cvasirespectat,
Când te duci cu o problemă, să stai cu capul plecat,
Să nu cumva să te rişti să scoţi un diftong în plus,
Că îţi dă un şut în fund şi te-arunc-afar’, pe sus!
Ştim că nu pot fi stârpiţi, nu pot fi înlăturaţi,
Fiindcă solidarizează şi că sunt bine sudaţi.
Ei au pâinea, ei cuţitul, ei cântarul, ei controlu’
Ei stabilesc care-i meciul, ei stabilesc care-i scoru’ …
Noi putem doar să-i sfidăm, să râdem des, des de ei,
Chiar să le spunem în faţă că-s ciudaţi şi derbedei.
Solidarizaţi cu mine, hai măcar săptămânal,
Să râdem de hahalere, s-o facem în serial!
