Când aproape că s-a pornit campania, însuflețindu-se parcă nițel atmosfera ultimelor zile de dinaintea alegerilor, suntem nevoiți să constatăm că s-a terminat. Aceste ultime zile au venit însă ca un tăvălug peste candidați, pline de evenimente care au reușit să-i tulbure pe principalii favoriți.
Așa se face că, mai emoționat decât un prichindel în prima zi de școală, Iohannis s-a dus la pescuit la Brăila. Unde, plictisit de atâta dat la undiță și neliniștit că nu mușcă peștele, a început să arunce cu dinamită în stânga.
Și dă-i și luptă, și luptă și dă-i, până ce ne-am trezit că duminică e doar partea a șasea a trilogiei alegerilor, care… nu se mai termină! Că vin iarăși europarlamentarele peste noi, alea care deja au fost câștigate și bifate când a fost referendumul acela de nu i-a venit nimănui să creadă că a fost convocat.
După care a înghețat balta și, mai fericit decât erau cei de la Desperado că au cazanul lor, Iohannis a înșurubat repede un simplu Axel, anunțând toți peștii care încă mai trăiau că guvernul „Ludovic întâi” e cel care aruncă momeala de acum înainte. Acum publicul ce să facă, să arunce cu râme în domnul Iohannis? N-ar fi frumos, așa încât așteaptă continuarea în care vine cineva, nu neapărat după 20 de ani, dacă s-ar putea cel târziu pe 24 noiembrie, să-l detroneze pe Ludovic ăsta, fără a-l pune însă în loc pe frate-său geamăn din viața anterioară pe care a avut-o Iohannis.
Într-un alt timp și altă dimensiune, undeva, cândva, principalul contracandidat al lui Iohannis, Viorica Dăncilă ne lasă mască schimbând canalul și anunțând că are ca scop câștigarea tuturor alegerilor (prezidențiale, locale și parlamentare) care au avut loc anul trecut. Păi da, e ca în „Înapoi în viitor”, dar fără Iohannis și prim-ministrul Louis care, după cum vedem, n-au câștigat nimic. Iohannis e încă profesor de fizică și se zbate să se așeze, în fine, la casa lui, achiziționându-și o a șaptea casă prin Programul „Prima casă”.
Dan Barna nu poate face nimic, e pur și simplu nefericit în România! Încă așteaptă să se scurgă cei trei ani de guvernare ai Vioricăi Dăncilă, citind poezii și oferind autografe mai cu seamă celor care nu le doresc.
Cât despre Mircea Diaconu, încă nu vrea să apară la televizor, așa încât are propria emisiune la un post de radio, „O oră de liniște”, timp în care ascultătorii pot auzi cum se mănâncă (bineînțeles, în liniște) mere roșii.
Și totuși realitatea este că duminică, 10 noiembrie, în România se desfășoară alegeri prezidențiale. Mai în glumă, mai în serios, am putut vedea o grămadă de aroganți care cred că poziția câștigătoare le aparține de drept, fără a face nimic, care au impresia că sunt perfecți și fără pată.
Fără încrâncenare și cu zâmbetul pe buze, ar fi bine să votați. Eu personal o voi face, de data asta cu inima, taxându-i pe toți cei care s-au fofilat, refuzând invitația Vioricăi Dăncilă la o dezbatere publică, crezându-se superiori și supraestimându-se fără a fi cazul.
Cristina Petrovici