„Patrulaterul format din economia de piaţă, democraţie, justiţia independenţa şi corupţia constituie confortabilul covor al capitalismului sălbatic pe care calcă cei puternici şi cu tupeu, accentuându-se cultivarea instinctului profitului în defavoarea instinctului competiţiei. Tot ce se-ntâmplă acum, nu numai cu carnea de curcan, este o campanie diversionistă menită să slăbească sau chiar să omoare concurenţa românească care a început să câştige piaţa occidentală. Această diversiune mediatică înainte de a se analiza în detaliu suspiciunea şi a se afla adevărul, are un impact defavorabil pentru noi, nu numai pe piaţa externă ci şi pe cea internă, unde lumea e deja panicată, derutată şi disperată fără să mai ştie ce să mănânce. Un zvon cu impact negativ, chiar dacă se infirmă ulterior, rămâne lipit de creierul cumpărătorului mult timp. Nici normele UE privind produsele alimentare nu au alt scop decât ridicarea ştachetei abstracte la un nivel pe care România îl va atinge abia în 10-15 ani, în cazul cel mai fericit. Caracatiţa din comerţ unde sunt mult mai mulţi furnizori decât producători, unde cantităţile de produse vândute sub o etichetă depăşesc cu mult capacităţile producătorilor, face imposibilă urmărirea traseului unui produs dintre producător şi consumator şi acest lucru se cunoaşte. Unde să reclami? Cu cine să te lupţi? Am citit undeva că uleiul de măsline livrat de intermediarii dintro ţară a UE depăşeşte cu 70% capacităţile de producţie ale acesteia. Necazul mare este că această concurenţă neloială i-a contaminat şi pe ţărani, nici ei nu mai oferă produse ecologice. Încep să regret criza produselor alimentare din România înainte de evenimentele bine gândite pentru a transforma estul în piaţă de desfacere pentru firmele occidentale. Nu aş vrea să fiu în pielea actualului Guvern al României, care, în naivitatea vârstei lui nu a înţeles că trebuie să se inspire de clanurile din diferite oraşe care percep taxa de protecţie. Totul se plăteşte inclusiv imaginea!” Nicu Bercea