Mineritul a început cu asistenţa nemţească şi se încheie, simbolic, cu pensionarea lui Neamţu. La 43 de ani cât are Marin Neamţu va trebui să stea în concediul de aşteptare cu o leafă de 1400 de lei pe lună şi plăţile compensatorii aprobate de Guvern. Acestea sunt ultimele plăţi compensatorii întrucât, după privatizarea mineritului, obligatoriu, anul acesta, vor dispărea multe facilităţi, printre care şi acest instrument atractiv pentru cei care au vrut să plece acasă din ’97 până în prezent.
Mineritul a început cu complexurile nemţeşti, care aveau instalaţii hidraulice, odată cu ele nemţii aduseseră şi instalaţiile de produs apă distilată pe care inventivii noştri mineri au înlocuit-o, la început, cu apă de ploaie şi mai târziu cu apă din bălţi. Datorită acestui sabotaj naiv complexurile au devenit ineficiente, motiv pentru care au fost înlocuite de unele autohtone, mai rudimentare însă care au mers de mama focului. Acum Neamţu mai pleacă acasă odată, în puterea vârstei şi tare dezamăgit de mersul lucrurilor. El a fost şi la o discuţie cu Daniel Burlan, un motrean sincer care, deşi ştia mai multe, a reuşit să-l convingă cu foarte puţine argumente. De fapt municipiul Motru conduce economic şi politic Gorjul, politic Liviu Andrei (prefectul judeţului), Vasile Râbu (vice-preşedintele Consiliului Judeţean), Daniel Burlan (managerul SNLO), Viorel M. Temelescu şi Constantin Ureche (vice preşedinţi ai USMO), Iustin Paralescu (inspector şef al ISJ), ar fi doar câţiva dintre cei care se află acum la putere. Ei emit decizii şi nu odată pun în mişcare sau opresc motoarele judeţului. Dacă amintim faptul că Ion Ruşeţ, senator şi preşedinte PDL, Ilie Petrescu preşedinte PC şi mulţi alţi politicieni de vârf din tot spectrul politic au rădăcinile în zona Motrului atunci tabloul este complet. In lumea afacerilor lucrurile sunt împărţite, deoarece oamenii de afaceri nu mai au rădăcini, eu au doar interese pe care le pun formal în slujba politicii. În realitate oamenii de afaceri sunt singurii care menţin România pe linia de plutire, pentru că din banii lor se obţine pâinea unei mulţimi care are mari greutăţi în găsirea unui loc de muncă. Dacă în urmă cu ani şi ani inventivii noştri mineri n-ar fi boicotat naiv complexurile nemţeşti, dacă pe vremea mult discutatului comunism şmecherii nu şi-ar fi bătut joc de averea statului şi dacă după 20 de ani de democraţie originală am fi consolidat măcar încrederea între oameni şi am fi conservat ceea ce s-a construit, acum nu eram săraci. Trebuie să mărturisesc ceva, la noi totul se petrece în trei generaţii, o generaţie munceşte, pune temeliile şi făureşte ceva, a doua generaţie desăvârşeşte opera şi ceea de-a treia o dărâmă după care procesul se reia de la capăt. În anul 2012 multe naţiuni de soi vor trăi mai rău decât noi şi ştiţi de ce? Pentru că românii nu mai sunt sinceri. Foarte mulţi oameni cu stare spun că n-au ce le trebuie şi încearcă să fenteze statul, poate pică, dar bietul stat nu mai are ce da. Această tabletă este greu de înghiţit, pentru că nu vindecă, ci răscoleşte. În rest să aveţi zile bune până joia ce vine, când vom trata, cu durere, alt subiect.
