Sunt 12 ani de când a plecat dintre noi marele poet Adrian Păunescu, singurul om care avea curajul, pe timpul Comunismului, să spună public lucruri pentru care riscai să faci pușcărie. Aduna oamenii pe stadioane care cântau, împreună cu artiștii Cenaclului Flacăra, cântece pe versurile sale, care, practic, îi îndemnau pe români să se împotrivească Regimului …
A fost omul care a descoperit multe talente și le-a urcat direct pe scenă, dar și omul care devenise idolul multor români, pentru că, în acea perioadă de cenzură drastică, avea curajul să scrie versuri în care oamenii simțeau libertatea. Mai mult, era permanent pe scenă, primea bilete din public și le citea la microfon, recita vers cu vers iar publicul cânta după el. În acele vremuri, Adrian Păunescu a fost, pentru români, luminița de la capătul tunelului, a fost farul pentru vasele aflate în derivă, în plină furtună, a fost cel care ne-a ajutat să sperăm că viața noastră se va schimba…
Ce facem noi, acum, în amintirea lui?
La 12 ani de la plecarea dintre noi a lui Adrian Păunescu, vineri, la Craiova, un grup de folkiști a cântat, în cinstea lui, Imnul Universității Craiova, ale cărui versuri îi aparțin.
La el acasă, în Bârca Doljului, „Școalele” unde a învățat se numesc acum Liceul Teoretic „Adrian Păunescu”, bustul său tronează în fața casei de cultură ce-i poartă și ea numele, iar autoritățile se pregătesc să declare casa lui Adrian Păunesc casă memorială și să o deschidă publicului. Cei care l-au idolatrizat, vor călca cu smerenie pe locurile coilăriei sale și vor putea vedea mașina lui de scris și obiectele ce i-au aparținut, de-a lungul vieții. 
Cei care n-au auzit de el, veniți la el în sat, vor putea afla despre omul care oferea românilor câteva ore de libertate, când puteau cânta … striga, fără să fie arestați:
Viața noastră unde e? (versuri Adrian Păunescu)
Dup-atîtea grozăvii care mai sînt
Şi-naintea celor ce vor fi
Noi, cei simpli şi cei buni de pe pămînt
Vrem o altă ordine de zi.
Recunoaştem, sînt probleme fel de fel
Se mai vinde pielea unui urs
Dar înaintăm solemn acest apel
Dar înaintăm acest recurs.
Viaţa noastră unde e?
Viaţa noastră, ce-aţi făcut cu ea?
În cuprinsul tablei noastre de valori
Peste aur şi argint şi diamant
Pentru noi, ca simpli muritori
Viaţa-i lucrul cel mai important.
Viaţa noastră n-are parcă nici un rost
Viaţa noastră e un ban de schimb
Pe pămînt noi, oamenii, o ducem prost
Şi murim absurd şi la netimp.
Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal,
Protestăm în modul cel mai crunt
Nu vrem milă sau concediu medical
Vrem să ne înscriem la cuvînt!
Haideţi să uităm să vieţuim urît
Mai avem pe lume ce iubi
Şi sătui de surogate pînă-n gît
Să refacem ordinea de zi.
Dacă-i bal, atunci să fie, totuşi, bal
Şi un ceai să fiarbă în ibric
Puneţi viaţa noastră punctul principal
Şi în rest să nu vorbiţi nimic!
