Ion Cristoiu, pe urmele lui Sorin Roşca Stănescu?

Omul de presă, Ion Cristoiu, a fost pentru mine un model în modesta mea carieră de jurnalist. În urmă cu circa opt, nouă ani, Cristoiu chiar a colaborat cu cotidianul Impact în Gorj, iar eu, urmărindu-l atent, am încercat să învăţ câte ceva de la el, despre ce şi cum se pune problema în abordarea unui editorial. Poate că nu am învăţat prea multe din tainele scrisului, dar un lucru l-am învăţat cu siguranţă. Acela de a scrie simplu, de a nu mă pierde în amănunte, de a fi pe înţelesul tuturor cititorilor, fie el erudit sau semianalfabet. Îl apreciez, îl stimez, dar nu pot să nu afirm că de la un timp, omul ăsta, chiar a luat-o razna. Bine, poate trebuie să-l înţelegem, o fi comis-o şi el cumva, precum confratele Stănescu. O şti omul că îl aşteaptă vreo puşcărie, o şti ce-o fi făcut, şi acum parcă dă de-a boala. Jigneşte toate televiziunile, oamenii de acolo, nimeni şi nimic nu face şi nu zice ce trebuie, doar el, singur. Ce credinţă i-o fi jurat lui Băsescu, cu ce l-o avea marinaru’ la mână, doar el ştie, că prea joacă aşa cum i se cântă. De-o bună bucată de vreme, ori de câte ori are ocazia, jigneşte pe Victor Ponta, doar pe motive închipuite, în timp ce îl saltă pe Iohannis, în slăvi. Despre casele lui Iohannis, nici pomeneală, nici despre traficul de copii. Dacă a luat-o razna, dacă o fi omul, cumva dus cu capul, motiv pentru care se manifestă astfel, îmi cer scuze, la modul cel mai sincer. Dar dacă o fi devenit vreun lingău, sau vreun infractor, şi de aia se dă de ceasul morţii, nu am decât să îi transmit, „ruşine, maestre!”. Sper că se mai uită uneori, prin ziarul în care a scris, cândva. Aş dori să se uite azi …