Începutul campaniei electorale (?)

La îndemnul şi „indicaţiile preţioase” ale conducătorului de partid şi de stat, reprezentanţii din teritoriu ai Partidului Democrat Liberal, au început pelerinajul prin localităţile patriei. Înfruntând arşiţa nemiloasă, sau alte stihii ale naturii, cum ar fi vijeliile, ruperile de nori, descărcările electrice, tunetele înspăimântătoare şi grindina, pelerinii au luat-o de-a lungul şi de-a latul, pentru a dialoga cu cetăţenii despre necesitatea reformelor, necesitatea austerităţii, dar şi despre vremurile bune care se întrezăresc la orizont. Ceva mai înainte de începerea pelerinajului, au debutat cu nişte excursii organizate „la impresie”, pe diferite trasee oarecum atractive. Acţiunea „de recuperare” au numit-o ad-hoc şi neoficial, „De vorbă cu cetăţenii”. Apariţia pe la porţile oamenilor a aceloraşi figuri care le-au promis marea cu sarea, a fost privită în primă fază cam de după perdea, sau cu coarda ochiului, de sub corcoduş. Veniţi fără lighene, fără găleţi, fără brichete, fără pelerine, fără pufoaice, fără cojoace, fără „de-o ciorbă”, fără nimic, nimic, nimic, i-a cam pus pe gânduri pe oameni, care curioşi din fire, au ieşit să vadă despre ce-i taina. Cetăţenii auziseră de nişte biciclete chinezeşti, de nişte surprize, rămânând pur şi simplu perplecşi, când i-au văzut … uşori. Totuşi au înghiţit-o şi pe asta, ciulind urechile la ce spun trecătorii „ocazionali”. Luând lucrurile ceva mai în serios, trebuie să ne închipuim că este foarte greu să mergi să-i explici unui om căruia i-ai tăiat salariul sau pensia că ai făcut-o în binele lui şi al ţării. La fel de greu este, sau infinit mai greu, să-l convingi pe cel care l-ai lăsat fără serviciu cu băncile pe cap, că aşa este normal şi în avantajul lui, pe termen lung. Asta n-o va înţelege nici în ruptul capului, omul devenit victimă irecuperabilă a reformelor. Nu cu mult timp în urmă, am stat la o şuetă cu un demnitar al puterii, care mi-a explicat cât de penibil este să intri în discuţii cu oamenii cărora le-ai promis binele, care au aşteptat plini de speranţe, iar în loc de bine, au primit răul. Nici măcar nu au fost lăsaţi în situaţia în care au fost până la marile promisiuni. Este destul de adevărat, ceva reforme erau imperios necesare, pentru a nu se ajunge într-o situaţie fără ieşire. Cel mai bine pentru PDL, cred că ar fi fost dacă pierdeau alegerile. Ar fi arătat cu degetul cumva motivat, din postură de opozanţi, iar toată lumea le-ar fi acordat toată dreptatea. Următoarele alegeri le-ar fi câştigat la pas, fără a mai fi fost necesare recurgerile la alte metode. Vă daţi seama ce ar mai fi fulminat acum pe la televizor, prin localităţi, prin pieţe, peste tot, condamnând măsurile de criză luate de adversarii lor. Cred că au ieşit prea de vreme în teren. Ce să le spui la oameni? Poate se mai lasă şi cu … surprize neplăcute. Să mai stea oleacă, mai trece căldura, mai vine tulburelul, mai indexează ceva, mai ia minţile oamenilor, mai una, mai alta … Dar vedeţi dumneavoastră, nu au încotro! Ordinul e ordin, vacanţa parlamentară trece, iar prezenţa la vot este obligatorie, că nu se ştie ce idei le mai vin şi trebuie puse în practică. Ori dacă ei atunci vor sta pe teren, pe cine mai numără Roberta Anastase, la unele legi care trebuie să treacă orice-ar fi?