Regionalizarea României este inevitabilă

Crearea euroregiunilor, este una din consecinţele administrative europene, în ceea ce priveşte dezvoltarea economică, prin asigurarea de fonduri, cu predilecţie în zonele mai puţin dezvoltate. Un exemplu de euroregiune l-am putea da acea zonă care cuprinde judeţele Botoşani, Suceava, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vaslui, dar şi judeţe din Ucraina şi Moldova. Ca să fiu mai scurt, Uniunea Europeană, a impus României, o nouă împărţire administrativ-teritorială. Sigur că nu suntem pregătiţi să înţelegem ceea ce se întâmplă, dar în ochii Uniunii Europene, actuala împărţire administrativ-teritorială a României, este un non sens. Prea multe şefii locale, prea multă birocraţie, prea mulţi bani risipiţi. Acum rămâne de văzut cât de repede se vor mişca autorităţile române pentru îndeplinirea obiectivului impus de Uniunea Europeană. O dată cu noile regiuni create, se va asigura şi o facilitare de alocări financiare, de dezvoltare economică, de dezvoltare a mediului rural, dat fiind numărul mic de regiuni, opt la număr, în comparaţie cu cele patruzeci şi două de judeţe, cu tot atâtea consilii judeţene, cu tot atâtea prefecturi, cu tot atâtea IPJ-uri şi aşa mai departe. Nu se ştie precis dacă Europa a impus României ca regionalizarea să fie făcută în acest an (preelectoral) neapărat. Aici s-ar putea fi vorba şi de o găselniţă a PDL în urma unor calcule proprii, ca o stratagemă salvatoare, date fiind plasările în orişice sondaje. După viitoarea modalitate de alegere a primarilor din primul tur de scrutin, cu excepţia balotajelor, pasul următor după cum se vede ar fi regionalizarea şi cine ştie ce surprize mai pot să apară până la primăvară. Oricum ai socoti, PDL-ul îşi caută cu disperare soluţii pentru a se salva, date fiind consecinţele măsurilor antipopulare pe care le-a luat şi care au adus mari şi multe nemulţumiri populaţiei. Deci, s-ar putea şi chestiunea cu regionalizarea să fie o „soluţie” în calculele democrat-liberalilor. Rămâne de văzut reacţia oamenilor atunci când vor fi puşi în situaţia de a se trezi în mijlocul unor încurcături de tip birocratic, în situaţia de a face drumuri lungi, sau de a aştepta nu ore, ci zile întregi pentru anumite probleme care între timp se mai simplificaseră.