Stratagemele lui Băsescu

Cu cât timpul trece şi anul electoral se apropie, cu atât PDL-ul şi adevăratul său lider încearcă să găsească soluţii cât se poate de oportune, pentru a mai trage nădejde că vor mai rămâne la putere şi după alegeri. Reformele foarte dure la care a recurs puterea, au creat mari nemulţumiri în rândul populaţiei, în aşa fel încât pare imposibil de găsit unele soluţii de a mai creşte în ochii cetăţenilor. Cum să mai apară în faţa acelor oameni cărora le-au tăiat salariile şi pensiile, cât au văzut cu ochii, să îi mai îndemne să ţină aproape cu ei, sau ce să le mai explice acelora la care le-au înjumătăţit veniturile, iar acum sunt puşi în situaţia de a fi aruncaţi în stradă, din cauza faptului că nu mai pot să îşi acopere datoriile către bănci. Nu mai vorbim despre aceia care au rămas fără servicii prin disponibilizări, fără a mai beneficia de plăţi compensatorii, pentru a-şi acoperii măcar o parte din datoriile către instituţiile financiare sus amintite. Atunci când oamenii au făcut împrumuturi, au simţit statul ca un garant. În necunoştinţa lor, au simţit o protecţie de undeva, că altfel nici nu se mai încurcau să facă împrumuturi de sume mari, pe perioade tot mari de timp. După cum se exprimă chiar oamenii, în disperarea lor, rezultă că au crezut într-o protecţie de undeva. De unde de altundeva decât din partea statului? Stat ai cărui reprezentanţi nu au făcut atenţionări în acele timpuri despre faptul că şansele de rambursare ar putea să scadă dramatic în viitorul nu prea îndepărtat. În câteva cuvinte, omul a crezut că statul îi va garanta serviciul măcar până la terminarea de achitat a ultimelor rate din împrumut sau împrumuturi. Prin urmare, ce le-ar mai putea spune actuala putere acestor oameni? Răspunsul este cât se poate de simplu: Nu are ce! Nici cei care au rămas în câmpul muncii nu stau mai pe roze. Făcând o simulare, putem spune că ai avut salariul de 2000 de lei şi ai făcut un împrumut total de 1500 lei, pentru că mai avea şi soţia 1200 de lei. Bun, ai făcut împrumutul. Azi, soţia nu mai are serviciu, iar ţie ţi s-a diminuat la jumătate. Cum te mai descurci, că totuşi cel disponibilizat zice că eşti un caz fericit, că măcar iei şi atât. Ei, la asemenea întrebări actuala putere ar trebui să dea răspunsuri neîntârziate. Mai mult decât atât, ar trebui în regim de urgenţă, să-şi remedieze gafele pe care le-au făcut. Dacă nu sunt în stare să facă mai mult pentru România, măcar să scoată oamenii din starea de disperare în care i-au adus. Stare în care nu i-au găsit atunci când au pus mâinile pe putere, printr-o campanie cu o încărcătură demagogică şi populistă fără precedent. Atunci când umblau prin toate satele şi cătunele cu lighenele şi cu găleţile în spinare ca cei mai neaoşi negustori ambulanţi, să-i ademenească pe oameni de partea lor, nu dădeau nici cele mai mici semne de înţeles că va urma ce va urma. Această trecere brutală la reforme tot brutale, a făcut să îşi atragă antipatia generală. În această situaţie, salvarea lor ca formaţiune politică o mai aşteaptă doar de la lider. Nu de la liderul cu numele, de la adevăratul lider. După cum se observă, Băsescu deja a trecut la stratageme, şi mai caută încă. Una dintre ele este regionalizarea. Mai pe scurt, opt judeţe, opt prefecţi atotputernici. Fără consilii judeţene, ce să mai vorbim de şefi de consilii. Sau, consilii vor urma, dar până una, alta, până după alegeri mai bine zis, mergem aşa. Hai s-o luăm ca pe o „stare de necesitate”. Vin alegerile, am toate pârghiile la îndemână, pac – pac, i-am ciuruit, am câştigat! Dar să-l vedem cum o face, când cerberii stau cu colţii pe el şi din interior şi din afară., adică UDMR şi USL. Dacă îi va ieşi şi asta, merităm o altă soartă! Soarta Greciei, este prea puţin spus …