Dragoste cu forţa, la Guvern

Vrând, nevrând, tânărul premier al României, trebuie să facă dragoste cu forţa. Deşi a spus-o într-o manieră destul de clară că el ar fi dorit atâtea ministere, eu nu-l cred. Şi nu numai eu. Sunt destui de mulţi, chiar de ordinul milioanelor, acei care nu prea înghit ideea cu dublarea ministerelor, taman acum când criza se anunţă a fi la apogeu. Ori cât ar spune el, premierul că nu sunt cheltuieli în plus, între noi fie vorba, nu are cum să fie aşa. 26 de ministere sunt destul de multe, iar cheltuielile vor fi inerente. Asta nu înseamnă că Victor Ponta este vinovat. El nici nu are cum să spună câte ministere şi-ar fi dorit cu adevărat, nu are cum să spună nici miniştrii pe care şi i-ar fi dorit pe portofoliile acelui guvern pe care l-ar fi format dacă ar fi fost să decidă numai el. Cu toate că la un moment dat, a mai scăpat câte o vorbă, cum de exemplu a fost aceea că şi-ar fi dorit la apărare în continuare, pe generalul Corneliu Dobriţoiu. Şi a mai numit, dar îmi scapă acum, pentru care îmi fac mea culpa. Sunt convins că l-ar fi dorit şi pe Arafat la sănătate, dar asta-i situaţia, nu are decât să-l suporte pe Nicolăescu. Înţelegerea din interiorul USL a fost una clară, şi trebuie respectată întocmai. Altfel se-alege praful. Ponta este conştient că fără aportul liberalilor, partidul său ar fi fost cel mult o puternică forţă de opoziţie. Cred că nu mi se pare mie când spun că Antonescu a pus mâna pe ministere mai cotate, ca să nu spun mai … productive. A jucat tare, conştient fiind că Ponta nu are de ales. Vorbind în altă ordine de idei, Crin nu are siguranţa că va mai fi susţinut la prezidenţiale, sau în orice circumstanţă, nu are cum să fie sigur pe instalarea sa la Cotroceni. Aşa că acum joacă tare, şi-i merge. Cum era de aşteptat, nici acest guvern nu a venit cu lapte şi miere. Nici nu avea cum. Anul 2013 va fi un vârf de criză, iar măsurile şi reformele deja au fost anunţate. Acestea nu pot fi pe placul tuturor, dar important este că sunt totuşi oarecum pe placul populaţiei, ele reformele lovind dur în cei cu lefuri mari, foarte mari, dar nemeritate. Aseară, Ponta nu a pus vechea placă stereotipă, cu datul vina pe vechiul regim, ci discursul său reformator s-a axat pe ceea ce va face guvernul său pentru reaşezarea ţării, nu pe greşelile altora ce au fost. Trebuie să avem încredere cel puţin în primul ministru, dacă nu în întregul guvern şi să-l susţinem fiecare în măsura posibilităţilor aducându-ne aportul de acolo de unde suntem poziţionaţi fiecare, dând la întors sintagma, „noi ne facem că muncim …!”.