Listele uitării

Rezultatele recensământului populației României au fost întârziate voit de clasa politică, deoarece ele pot produce modificării esențiale în configurația Parlamentului. Unui număr mai mic de români îi corespunde un număr mai mic de parlamentari, în felul acesta lezându-se grav interesele partizane ale liderilor politici naționali. Faptul că primarii care au în subordine serviciile de evidență a populației nu au actualizat listele electorale pentru alegerile locale este condamnabil, dar mulți dintre ei s-au folosit de adrese comasate la un singur domiciliu și de numele morților pentru a da impresia unei victorii solide. În realitate și alegerile locale au fost trucate, alegerea dintr-un singur tur a primarilor și a consilierilor constituind un pas sigur spre instituirea dictaturilor locale. Astfel în Gorj s-a conservat o putere ale cărei realizări edilitare și sociale sunt minime. Este evident că în următorii ani puterile locale din municipiile, orașele și comunele Gorjului vor trebui să crească taxele și impozitele în condițiile în care dimensiunile demografice ale localităților pe care le conduc sunt umflate artificial. Morții nu pot plăti taxe și impozite, la fel cum nu o pot face locuitorii care au rezidență europeană sau care sunt plecați în alte colțuri ale țării. La fel nu pot plăti taxe și impozite cetățenii cu domiciliul într-o zonă de concentrare artificială constituită anume pentru un interes electoral. Și totuși eliminarea acestor situații anormale trebuie să se producă în timpul cel mai scurt, chiar dacă prin reglarea numărului scriptic real al românilor ar trebui revizuită problema PIB-ului și a europarlamentarilor. Sunt operațiuni costisitoare și dureroase de pe urma cărora unele localități ar putea pierde statutul de municipiu, oraș sau comună. Ar scădea și numărul de consilieri locali și județeni, precum și numărul funcționarilor publici. Impozitele ar trebui ajustate conform noilor statute administrative. Mă întreb dacă nu acesta ar fi momentul în care ar trebui făcută și reforma administrativă a României, inclusiv regionalizarea care oricum va trebui făcută într-un viitor rezonabil. România are într-adevăr o mare problemă politică pentru care sunt necesare artificii anormale. Orgoliul conducătorilor ei se află sub semnul unei crize profunde în raport cu responsabilitatea acestora față de națiune. Nu este admis ca voința poporului să fie suprasolicitată din interese obscure indiferent care sunt protagoniști luptelor de culise. Din păcate suntem condamnați pe mulți ani de acum încolo, condamnarea cuprinzând și generația următoare, să plătim prețul indeciziei și inabilității guvernărilor din ultimii 20 de ani. Noi nu am avut prim-miniștrii sau miniștrii, ci doar niște marionete ale unor președinți care nu au avut puterea să recunoască răul pe care l-au făcut acestei națiuni. Baza lor electorală au constituit-o pensionarii și populația prost instruită a României. Intelectualii deși n-au declarat-o s-au comportat stoic sau în cel mai nefericit caz s-au lăsat duși de val. Ultima bătălie politică a fost o bătălie a listelor, o supraisterizare a unui popor chinuit și de aceea ar trebui ca toți politicienii de până acum să fie trecuți pe listele uitării, ca să o putem lua de la capăt cu alți protagoniști și altă viziune asupra societății pe care vrem să o construim.