Nevoia de adevăr

Acum 68 de ani s-a petrecut un eveniment istoric important pentru ţară şi pentru evoluţia ei în rândul naţiunilor europene. Insurecţia armată, de la 23 august 1944 rămâne un eveniment înconjurat de mister, deşi există încă protagonişti în viaţă a acelor întâmplări, care ar trebui să spună tot adevărul ca să putem îndrepta cărţile de istorie. Regele nostru, alteţa sa Mihai de România, suveran al Regatului ar trebui să rupă cutumele diplomatice şi să spună poporului ce s-a întâmplat atunci. Astăzi, când poporul asistă pe viu la bătălii politice pentru putere, protagoniştii lor isterizându-l şi folosindu-l drept mască a unor aranjamente de culise, acesta are nevoie să cunoască adevărata istorie, ca să o poată folosi ca reper. Generaţia mea îşi aduce aminte cu nostalgie despre ceremoniile din 23 august de pe timpul dictaturii comuniste. Poporul era scos la paradă, primea onorul unei zile de sărbătoare şi sărbătorea, pentru că avea cu ce. Astăzi sărbătoarea nu se mai ţine pentru că şi-a pierdut importanţa, deşi nu poate fi ştearsă din istorie. Am trecut de la dictatură la parlamentarism, dar multe voci spun că trăim o dictatură postumă, deoarece nici parlamentarii nici statul de drept nu au abolit instrumentele dictaturii. Tocmai de aceea Regele trebuie să spună cum s-a ajuns la dictatură ca să împiedice reinstaurarea ei în viitor.
Notă: Nemţii au un proverb, „Ein Mann, Ein Vort“ şi Mihai de România are rădăcini nemţeşti. Este în interesul românilor să cunoaştem adevărul despre o zi care multora dintre noi ne-a marcat vieţile. Privind ceea ce se întâmplă acum sub jurisdicţia unor oameni care nu cunosc decât parţial istoria ţării şi nici adevărurile ei putem înţelegem că pentru astfel de oameni constituţia este o banalitate, respectul pentru om o fantasmagorie şi grija pentru viitor o fantoşe. Cu asemenea oameni mărunţi nu putem intra în rândul marilor naţiuni europene. Politicienii trebuie să ştie că minciunile lor ne pot cocoloşi istoria, ne pot întârzia, dar nu ne pot anula suferinţele indiferent cum îi cheamă şi ce gânduri au.