Dând culoare Staţiunii-de la munte, spre imaş –
Ondulând în larga-i matcă, vine-n vale-un pârâiaş.
Vrând-nevrând culege-n firu-i periodice torente,
Dar şi poluate scurgeri „scăpate” din plasamente.
Vegetaţie-i destulă în mica depresiune,
Dând aspect şi oxigen, să „îi stea” de staţiune.
Cotropitori fără margini, strămoşii noştri romani,
Au descoperit minunea acum două mii de ani.
S-au bălăcit în bazine naturale, sulfuroase,
Să-şi aline din dureri, să-şi scoată frigul din oase.
Se spune că împăratul a dat ordin din papirus,
Să se menţină igiena, să nu se lase cu virus…
A dictat imperatorul să fie din veac în veac,
Curăţenie totală în ţinutul plin de leac!
Se respectă (periodic) ce-a dictat înaintaşul,
Condamnabile abateri le trădează pârâiaşul.
Blahniţa, biata de ea, spre Gilort poartă mereu,
Tot ce este deversabil în sărmanu-i defileu.
Staţiunea e curată; ar fi totuşi un păcat
Să nu spui ce e frumos şi ce e adevărat.
În zona bazinelor trebuie mai mult avânt,
Ca altfel se răsucesc strămoşii noştri-n mormânt…
Voi, edili care-aţi smuls voturi ş-aţi promis marea cu sarea,
De la voi, lumea aşteaptă normalul şi îndreptarea!
Aşteaptă nu doar ai voştri, ci şi turiştii, poporul….
Respectaţi fără abateri ce-a dictat imperatorul!…
La Săcelu
